Noapte de filme

Bine, mult spus noapte, am adormit la 4 si n-am vazut decat doua filme. N-am sa discut despre primul. E vorba de The Last Unicorn, un clasic cu persoaje interpretate de Mia Farrow, Jeff Bridges si Angela Lansburry din 1982 pe care am sa il vad cu bucurie de fieare data. Muzica e minunata, mana de maestru asigurata de London Symphony Orchestra si trupa America.

 

Cel de-al doilea film vazut a fost Tres Metros Sobre el Cielo din 2010 care nu mi-a placut prea mult. Poveste romantioasa de adolescenti, siropoasa pana la lacrimi. Ce nu mi-a placut deloc in filma fost modul in care a fost construit personajul principal masculin, Hache. Comportament de adolescent cu probleme psihice, cu probleme de temperament care nu prea stie sa faca fata situatiilor limita, cu tendinte psihopatice, care se vede clar ca nu a aterizat in mediul nociv din intamplare, ci chiar il conduce. Viteza la maximum, adrenalina peste masura. Ce e mai rau e ca cei mai multi adolescenti isi doresc sa ii semene. Sau poate ca am imbatranit eu prea mult si nu mai vad viata asa de frumos si de colorat. Urmeaza sa le caut si pe celelalte doua.

Filme si desene

Nu sunt un avid iubitor de filme, dar atunci cand am chef vreau sa vad unul anume. Ca mai toti amatorii de filme urmaresc si filme bune si filme rele, insa clasificarea mea e una putin diferita: filme pe care le vad si care imi raman in minte din cauza scenariului (daca mie imi place inseamna ca e bun), fie ca a fost considerat un film bun sau nu; filme cu scenariu prost dar care imi raman in minte din cauza unui actor sau altul; si filme pe care le vad din ambele motive, adica si scenariul e bun si actorii imi lasa impresii bune. Exista filme care ma fac sa ma indragostesc de actori, asa cum a fost cel de aseara de la TVR2, “Threesome”. Ideea dupa care a fost facut filmul e superba: o fata care ajunge la facultate si primeste camera in caminul baietilor din cauza numelui si doi baieti, unul incert in sexualitatea lui si un fustangiu. Intriga e bine facuta in asa fel incat cei trei devin un triunghi: fata, Alex pe numele ei, se indragosteste de Eddy, incertul virgin, care se indragosteste de Stuart, fustangiu, care se indragosteste de Alex. In final ajung sa formeze un trio sub cersafuri, constienti fiind ca asta le va distruge prietenia. Mi-a placut enorm dialogul, limbajul folosit fiind adolescentin. Sex, mult sex, dar mai mult in limbaj decat fizic. Si ideea de libertate adolescentina, aproape autonoma a personajelor. M-a facut sa dorm cu zambetul pe buze, lucru de care n-am mai avut parte de mult.

A, si inca ceva: n-am desenat in realitate niciodata cu foarte mare pricepere si nici nu mi-am batut capul. Se pare ca de cand am ajuns la catedra se intampla lucruri stranii cu mine, dar in sensul bun. Descopar cu foarte mare bucurie ca ma descurc chiar onorabil la desen si se pare ca desenez si destul de repede. Si, cel mai important, am reusit sa fac un trandafir sa para aproape real. Cu siguranta mi-am ratat cariera. Abia astept 1 septembrie sa ma inscriu la Scoala Populara de Arte. Din pacate desenele mele ies inclinate spre stanga din cauza ca nu vad aproape deloc cu dreptul si imaginea se formeaza pe retina ochiului stang, cu care vad destul de rau, cu un grad mai inclinat. Ce sa fac, n-am decat un ochi bun, pe al doilea o sa mi-l formez din mana. Si, cu toate astea, imi ies si sunt fericita ca-mi ies.

Are you being served?

E unul din serialele mele preferate de la BBC, o comedie extrem de buna. Am facut rost de el de pe net si de cand am inceput vacanta ma delectez cu el aproape zilnic. Imi plac serialele britanice la nebunie. Sunt pline de imaginatie si de umor, personajele sunt foarte inspirat alese, replicile sunt prompte si de cele mai multe ori sunt rautacioase. Se vede clar ca actorii s-au distrat de minune filmand asa ceva sezon de sezon.

The King’s Speech

Superb film! De mult n-am mai vazut un astfel de film. Cei de la BBC l-au laudat in nenumarate randuri, dar presupun ca toata lumea stie cum e cu Iuda care nu crede. Colin Firth e fenomenal si presupun ca a muncit titanic sa il personifice pe regele George al VI-lea, personaj extrem de greu de jucat din cauza problemelor sale de vorbire. Imi placea cand intre doua cuvinte mai arunca cate un “Shit!”, “Fuck!” sau “Tits!”cand nu reusea sa isi duca fraza la bun sfarsit. Geoffrey Rush joaca extrem de bine rolul terapeutului de vorbire (logopedului). Cei care il vor vedea vor prinde cateva idei de baza despre ce inseamna terapia logopedica si cam cum se lucreaza, presum si cateva din cauzele deficientelor de vorbire.

Doamne, cat ador accentul britanic! Nu ma mai satur sa ascult. Tocmai din cauza asta ascult zilnic BBC2 si sper din suflet sa mi-l pot insusi si eu intr-o zi.

John Donne and “Wit”

A great film with Emma Thompson about life, death, and wit.

Holy Sonnets.

X.

Death, be not proud, though some have called thee
Mighty and dreadful, for thou art not so ;
For those, whom thou think’st thou dost overthrow,
Die not, poor Death, nor yet canst thou kill me.
From rest and sleep, which but thy picture[s] be,
Much pleasure, then from thee much more must flow,
And soonest our best men with thee do go,
Rest of their bones, and soul’s delivery.
Thou’rt slave to Fate, chance, kings, and desperate men,
And dost with poison, war, and sickness dwell,
And poppy, or charms can make us sleep as well,
And better than thy stroke ;  why swell’st thou then ?
One short sleep past, we wake eternally,
And Death shall be no more ;  Death, thou shalt die.