Validare – revalidare

Cica era nevoie de o noua validare a dosarelor. Asta dupa ce s-a mai facut una prin decembrie care s-a numit validare la inscriere. De data asta a fost o validare finala a dosarelor. Alt drum, alta distractie, alte hartii de semnat. Tone de hartii inutile la care nu le vad rostul. La cate avem de facut ar trebui sa se gandeasca oamenii astia sa ne denumeasca martiri ai ministerului. Sper ca pana pe 9 sa nu se gandeasca lumea la o re-revalidare ca nu ma mai duc nicaieri.

Advertisements

Discriminare

Citeam un articol despre baiatul cu sindrom Down care a luat Bacalaureatul si despre discriminarea intampinata de el. Nu e singurul, nu e primul, nu e ultimul. De cand ma stiu am un dinte impotriva directorilor de scoli incapabili sa isi tina profesorii in frau si sa ii educe. Pentru mine e important ca directorul sa isi educe profesorii, sa le explice de ce asa si nu altfel, pentru ca situatii de genul celor descrise aici sa nu se mai intample. Dar se intampla, des si cu o nerusinare greu de inchipuit. Se intampla lucrul asta cu majoritatea copiilor deficienti din scolile de masa. Cel mai usor mod de a rezolva problema e inlaturarea problemei.

Nu e normal, dar unii oameni inchid ochii ca sa nu mai vada situatia reala. Nu e normal, dar unii parinti accepta situatia ca pe un fel de cruce personala. Nu e normal, dar unii copii devin antisociali din cauza relelor tratamente aplicate de colegi. Pentru mine raul cel mare sunt profesorii de la clasa, cei care fac in asa fel incat sa inlature individul aparte din grupul lui omogen de elevi indoctrinati, indoctrinati din doua parti: de la scoala, pentru ca vad tratamentul aplicat de catre profesor si il accepta ca fiind unul bun; de acasa pentru ca au parte de niste parinti cu mintea exclusiv la bani si care nu vad locul si rolul celui aparte in grupa din care face parte copilul lor.

Am auzit destule argumente pentru care astfel de elevii n-ar trebui sa ramana intr-un grup omogen: “Strica prestigiul clasei!”, “Nu se ridica la nivelul celorlalti!”, “Strica linistea clasei si nu se mai pot concentra!”, “Ii instiga si pe ceilalti la un comportament neadecvat!” si alte cateva care nu sunt demne de meseria de dascal. Am auzit profesori care spun ca vor sa stimuleze un copil deficient (in unele cazuri, cu retard mintal) lasandu-l la materiile predate de el. Prin asta profesorul isi demonstreaza ignoranta. Acel copil nu o sa inteleaga niciodata pedeapsa ca pe ceva constructiv, pentru el pedeapsa e exclusiv pedeapsa. Normal ca nu intelege daca nu e facut sa inteleaga! Si apoi iei decizia sa il izolezi de ceilalti punandu-i banca la cativa metri distanta de celelalte banci. N-are importanta ca e sub nasul profesorului, tocmai cel de sub nasul profesorului e cel mai usor de trecut cu vederea.

Parintii recurg la tot felul de metode pentru a usura viata copilului lor in scoala, insa unde nu sunt urechi sa auda si ochi sa vada nu se intampla nimic si nu se schimba nimic. Singura situatie la care raspund e amenintarea cu vizita inspectorilor de specialitate sau generali, insa de cele mai multe ori acestia suna nervosi directorii si le cer sa rezolve situatia. Ei pot rezolva problema de fond, fara sa intre cu adevarat in mijlocul situatiei, insa si asta se rezolva pe termen scurt si o luam de la capat.

Integrare inseamna acceptarea deficientului in invatamantul de masa, adaptarea curriculara pentru ca el sa ajunga la un nivel apropiat celorlalti, adaptarea materialelor de studiu conform handicapului, adaptarea scolii conform deficientei (rampe, bare de sprijin de-a lungul holurilor, toalete adaptate tipului de deficienta, achizitionarea de echipamente specifice deficientilor de vedere si de auz e.t.c) si, cel mai important, schimbarea mentalitatilor, comportamentelor celor din jur pentru a-i facilita acestuia dezvoltarea capacitatilor de socializare si de integrare in diferite grupuri in vederea exercitarii intereselor comune (hai ca mai aveam putin si faceam o definitie a integrarii). E dificil, e foarte mult de munca si se cere o anumita suma de bani pentru acest lucru, insa cand se vorbeste despre o scoala incluziva stii din start ca acea scoala are dreptul la o suma de bani (si o primeste) pentru realizarea lor. Ori, in cele mai multe scoli de masa, nici schimbarea mentalitatilor nu se intampla. Profesorul e obligat sa ajute elevul, oricine si oricum ar fi el, insa stim cu totii ca nu se intampla asta. Tot el e obligat sa ii stimuleze capacitatea creatoare, sa ii stimuleze intelectul, limbajul, abilitatile cognitive, practice, fizice, chiar si sociale, pentru ca el face parte dintr-o clasa si clasa aceea formeaza o societate, insa nimeni nu vrea sa se gandeasca la toate implicatiile integrarii si incluziunii.

Comoditatea e cea mai intalnita forma de nepasare. Atunci cand apare cineva cu care se poate vorbi deschis despre deficientele copiilor, despre modul de adaptare al modalitatilor de predare, care ar putea descrie diferitele probleme care pot fi prevenite, aleg sa il evite. Adica nu il cauta nimeni sa se intereseze ce se poate face cu adevarat pentru elevul cu probleme. Nimic! Nada!  Ce ar putea sa ii invete pe ei, unii avand o experienta vasta la catedra, un neica-nimeni, venit acolo ca sa stea “degeaba”. Ba unii profesori mai si obliga profesorii de sprijin la anumite activitati care nu intra in atributiile lor (diriginti care obliga profesorii de sprijin sa treaca notele in catalog pentru ca ei n-au avut neplacerea sa se transporte calare sau pe jos, pana la domiciliul lui sa vada cum traieste el). Nu le pasa, nimanui nu-i pasa cu adevarat de ei. Si apoi venim noi, avand curajul in geanta, sa le explicam cum e  cu adaptarea curriculara, cum e cu schimbarea atitudinilor rigide. Si pe noi cine sa ne asculte? Ne luptam cu morile de vant. Nu vor si nu vor. Pot eu sa le bag pe gat lucruri pe care ei nu vor sa le cunoasca? Nu pot!

Nu e drept!

Nu e drept fata de noi, romanii, ca Europa sa vadă “nedreptatea” unui președinte nedrept cu poporul lui demis prin voința a mult mai mult de jumătate din conaționalii lui, sa vrea sa il repună in funcție. Toți se gândesc la democrație, insa democrația inseamna voința poporului si s-a văzut clar care a fost voința lui. Se spune ca poporul e suveran in tara lui, însa jocurile nu se fac pentru ca poporul sa câștig, ci ca sa câștige niște idioți cu interese meschine. Si ce e mai important intr-o tara? Interesele unui cretin fara coloana vertebrala si a unor cretini care vor sa ne faca supusii lor sau ceea ce vrem noi? Începusem sa vad in Crin Antonescu un altfel de om, însă politica si aviditatea de putere distruge caracterele. Politica e cea mai meschina “ocupație” a omului. Insa, cu toate astea, s-a vazut dorinta multimii. Si, ce daca? Nu e cazul ca poporul sa isi exprime doleantele ca sa ii fie mai bine. Auzi, ce tupeu pe noi!? Cu ce drept mergem noi sa votam?!

Auzeam zilele trecute de la o copila ca daca nu faceam revolutie in ’89 nu intram nici pana acum in Europa, ca Romania n-a facut parte din Europa pana la revolutie. Intrebata find din ce continent a facut parte Romania inainte de revolutie ea n-a stiut sa raspunda. Imaginati-va ca asta va fi generatia noastra viitoare, alegatoare de viitori presedinti. Mi-e sila!

Google cere nuimar de telefon

Astia s-au ticnit! Ca sa-mi folosesc contul de pe Youtube Google imi cere numarul de telefon pe motiv ca piratii ataca conturile fara numar de telefon.  Si sa vedeti voi ce o sa ma entuziasmez eu cand voi primi mesaj pe telefon cu mesajul “Draga detinator de cont Youtube, Te anuntam cu regrete ca ai contul vizat de pirati.” Oare nu ei sunt principalii pirati? E ceva in genul “Plateste-mi taxa de protectie ca sa nu te bat.”

Atitudine si perceptie

N-am stiut niciodata sa primesc complimente. Lipsa de incredere in ceilalti, ideea ca oricine face complimente trebuie sa aiba un motiv ascuns, faptul ca am vazut mai mult partea goala a paharului au dus la incapacitatea mea de a ma privi ca pe un om intreg. Chiar si acum ma percep ca fiind o parte din omul care puteam sa fiu daca as fi avut (ne)norocul sa fiu un om intreg. Nu stiu cum percep ceilalti oameni faptul ca sunt intregi fizic, dar eu nu ma simt un om cu adevarat intreg. Faptul ca am, din punct de vedere fizic, lucruri in plus si lucruri in minus ma face sa nu accept foarte usor parerile bune ale celorlalti despre mine. Sunt constienta ca am o educatie solida si ca am un caracter usor de placut celor din jur, dar chiar si asa ma simt un om mai putin decat ceilalti.

Sunt oameni care ma complimenteaza destul de des si carora le trec cu vederea acest lucru ca si cum ar fi facut o fapta nu tocmai buna. Ma enervez usor daca insista, atitudine care pare ciudata la prima vedere. Am pierdut multe prietenii din cauza “ciudateniilor” mele, am fost acuzata de multe de-a lungul vremii, dar n-am catadicsit niciodata sa ma schimb. Cei care au ramas sau cei cu care inca tin legatura des au fost cei care au stiut ca ciudateniile mele fac parte din mine, asa ca la ce bun schimbarea. La un moment dat chiar am vrut sa ma schimb, dar am ajuns la concluzia ca schimb doar blana, naravul ramanand la fel. Asa ca m-am tuns si am ramas la fel, chiar avand blanita mai scurta.

Mi-e ciuda ca ca nu sunt altfel, dar sunt si mai constienta ca nu am cum sa fiu altfel. Cred ca mai am drum lung pana la ajunge sa ma accept asa cum sunt. Am facut un pas inainte cand am intrat in contact cu copiii mei de care ma bucur aproape zilnic. Cand ii vad cum se bucura cand ii iau la pupat pe fiecare in parte parca imi creste inima. Cu toate astea pe ei ii vad ca pe niste oameni mai intregi decat mine mai ales pentru ca ei stiu sa se bucure cu adevarat pentru fiecare lucru de care au parte si nu sunt falsi in sentimente. De la ei invat sa ma bucur si eu chiar daca nu ma manifest la fel de zgomotos ca ei. Din pacate capacitatea de a gandi si de a discerne face omul normal sa nu se bucure cu adevarat de ceea ce are.

Concluzia? Tot de la ei am si concluzia. Mai bine eram deficient mintal ca sa nu discern intre bine si rau. Ai mei ar fi stiut sa nu ma certe cand spuneam ceva rau si toti ar fi ras de isprava mea.

“Insuccesuri” la BAC

Da, am zis ca o sa ma las de net, dar cand am aflat asemenea ineptii m-a durut capul instantaneu. Acum am o migrena serioasa.

Mai, cand vezi ca ai atatea “insuccesuri” pe toate planurile, mai da voie si altora, poate ei se descurca mai bine decat tine. Ministrul (si nu numai el, ci si cei de dinaintea lui) e supremul vinovat pt generatiiile de tineri iesite din scoala ca niste rebuturi. Pe cuvant ca daca as fi fost Basescu m-as fi alarmat si n-as mai fi putut dormi din cauza rezultatelor dezastruoase. Dar ce stiu eu, omul cu constiinta, despre deciziile pecare trebuie sa le ia un ministru. Sa fi fost vorba de asa ceva in Japonia omul si-ar fi facut sepukku instantaneu si fara drept la replica. Plus de asta, deciziile si propunerile  venite de la domnul ministru sunt facute pt a ajuta, in primul rand turismul, adica pe Udrea. Ma gandesc ca astfel de decizii il ajuta sa aiba noptile mai umede decat de obicei.

Cum e turcu’ si pistolu’!

Sau, cum e ministrul asa si invatamantul pe care il conduce. Se potrivesc cele doua, nu? De la omul asta nu m-am asteptat la prea multe. Cine l-a facut ministru a stiut ca e in stare sa distruga tot ce mai ramasese bun in invatamant. N-a fost singurul, a avut multi predecesori care au facut la fel, insa el e primul care se potriveste ca nuca in perete. Ma intreb ce-or fi avut aia in cap cand au pus un semianalfabet ca ministru.

Iar am castigat!!!!

Azi ma trezesc cu un mesaj pe telefon in care eram anuntata ca am castigat produse de la Altex si un premiu de 3000 de euro, apoi eram rugata sa sun pe numarul ala urgent. Mesajul era scris prost si mi-a luat ceva sa inteleg ce vrea sa-mi spuna. Chestia e ca n-am cumparat niciodata produse de la Altex, cu atat mai putin sa dau numarul meu de telefon firmei. Asta mi-a dat de gandit la cat de usor se lasa unii pacaliti.

Prima persoana care mi-a venit in minte si care stiu ca ar fi dat curs mesajului a fost un fost prieten care avea datorii enorme din cauza ca a raspuns la un mesaj primit in spam in care o fata ii cerea ajutorul pt ca era tinuta captiva. Chestia asta i-a mancat cateva zeci de mii de euro, cu avocat cu tot. Din cauza datoriilor era nevoit sa-si vanda apartamentul in care locuia cu parintii, dar nu mai avea bani sa ia altceva in schimb. Ultima data cand am vorbit cu el era pe punctul de a intra la inchisoare pt o datorie la telefon pe care nu o achitase si care era de vreo 3500 ron, factura care se acumulase vorbind la telefon cu fata aia tinuta captiva.

Ma intreb ce prost ar raspunde la asemenea mesaje, dar deja stiu unul, cel putin, asa ca nu ma mai intreb. ;))

Saturday evening

Ascult BBC 2 de vreo sase luni si il ador. Muzica retro, emisiuni inteligente, crainici destepti si cu foarte mult umor, show-uri intregi ale unor trupe la care nu vom ajunge niciodata in viata asta. Sunt foarte multe emisiuni care-mi plac, insa cea care imi place enorm e cea a lui Alan Carr pecare il ador de-a dreptul. Are un umor teribil, nu degeaba a luat foarte multe premii la competitiile de umor din Marea Britanie si SUA. Emisiunea lui e sambata seara de la orele 18 (20 la noi) si nu faci altceva decat sa razi cu pofta si sa asculti muzica retro. Una din rubricile emisiunii se numeste “Karaoke cu Alan Carr”, unde oamenii suna si cer sa cante o melodie la alegerea lor, iar Alan Carr canta cu ei. Ce m-a frapat e ca suna copilite de 10-12-14 ani care cer sa cante melodii din anii ’70 sau ’80 si stiu si versurile pe de rost. Ma gandeam la diferenta enorma intre copilitele noastre si ale lor. Ale noastre dau din buric, ale lor asculta Queen si Pink Floyd de la varste fragede, ale lor prefera uniforma, ale noastre trebuie imbracate dupa ultima moda.

Valorile americane propovaduite de evreul Ghitanstain

“Cum a ajuns America tara fagaduintei? Invatand din istorie.” Replica invatata de copii mici de la gradinita de au ajuns ei sa vada in natiunea lor adevaratul scut al democratiei, democratie care inseamna de fapt un altfel de sclavagism individualizat. Tot ei ne invata pe noi lectii de economie si politica, de lupta impotriva coruptiei si de omenie. Tot ei ne-au invatat sa punem individul mai presus de grup si tot de la ei am invatat cum e cu razboaiele care au la baza discriminarea, cu mii de oameni ucisi pt ca sunt altfel decat altii. Ambasadorul SUA ne mai invata ca si ei au trecut printr-o criza politica si economica acum 121 de ani, fara sa mai aminteasca din cauza cui a aparut criza actuala. Ai nostri sunt lingatori si merg de le cer sfaturi sau merg de se plang de unii si de altii. Nici unul nu-i mai breaz decat celalalt, insa, inainte de a ne invata pe noi metode de a ne fi mai bine, ar trebui sa aveti voi in vedere ca la voi au loc lucruri mai grave decat au fost vreodata la noi. Si nu din cauza ca ar putea fi capra voastra mai grasa si din cauza asta vrem sa moara, ci pt ca a voastra capra a fost ingrasata cu aditivi, ceea ce trebuie sa va faca sa va ganditi ca s-ar putea sa fiti voi cei dintai bolnavi din cauza caprei. Cand o veti praji o sa vedeti cat de mult se strange carnea si n-am vrea sa ajungeti niste bieti debili muritori de foame. A noastra, fie ea si foarte slaba, inca are un strop de sanatate in plus.