Rotirea aceasta se face în sens de ceasornic,
Rotirea aceasta se face în aerul crud de pe stâncă;
Lumina ce-abundă spre mine se face un câmp
Ce se-așează alene sub picioarele mele.
Rotirea aceasta e-odată cu globul
Ce-nvârte cu el miliarde de vieți,
Rotirea aceasta o face norodul
Tot alergând chinuit, obosit de povești.
Rotirea aceasta se face în graba
Secundelor reci ce trec nesimțite;
Se face în miezul pieirii de viață
Și-a slabelor visuri pierdute-n genune.
Rotirea aceasta se-nvârte în mine
Ca un imens giroscop de lumini și oglinzi;
Se face în grabă, se face pe fugă,
Se face mințind că totu-i alene, dormind, liniștit.
Și vine și noaptea, rotirea persistă,
Și totul devine un cerc, circular,
Dreptunghiul-i un ou, pătratu-i un măr,
Și-n cerc mă rotesc… în cerc… în cerc… în…
Valentina Vitan 