PICTĂM!

Suflă!

Golește-ți plămânii de aer!

Respiră adânc! Așa!

Acum suflă culoarea. Fă-o să zburde

ca o balerină pe scenă.

E nărăvașă, vezi? E o sprințară,

copilă colorată ce-alină șevaletul

curgând pe el, pe jos, pătând cimentul.

Mai suflă odată. Hai, curaj!

Și-aceasta aleargă țopăind.

Ce vrei să iasă? O floare? Un copac?

Sau poate o lume întreagă de copil

ce pe retin’-o porți. Și tot zâmbești!

Visezi la ce va fi? Zâmbește!

E visul tău, creează-ți infinitul!

Mai vrei? Gândește, dar nu mult,

reflectă doar la forme. Și zâmbește!

Creația ta e-n tine, e centrul tău.

Fă-ți părul în culori. Și pielea.

Fă-ți chipul lin, răsari dintre nuanțe;

Lasă-i pe alții să-ți ghicească gândul

iar tu fi cea ce crede

că nu există griuri, mohorât,

ci doar culoarea din razele de soare.