Presimt că ceasul se va prelinge pe perete
Ca o brânză Camembert într-o pictură de Dali
Și că timpul se va scurge lichid, lucios – păstos,
Pe parchetul negru ca smoala.
Urmele curgerii lui –
Și simt miros de fum
De la rotițele ceasului care ticăie înfundat,
De parcă ar fi fost ascuns înadins
Într-o cutie de tablă,
Ca să poată fi încuiată cu lacătul
Și ascunsă vederii și auzului –
Se simt violent pe pielea lăsată
Și-n mușchii atoni pe de față.
Auzi cum trece ceasul peste noi?
Îl simt o brânză Camembert care încă se prelinge pe perete.
A ieșit din tablou,
E în competiție cu ea însăși spre podeaua de smoală.
Valentina Vitan 