Cu dor de scris

N-am mai scris de multă vreme. Viața m-a răsucit în mrejele ei ca într-un malaxor și m-a amețit de abia mi-am mai găsit drumul drept. Mă simt liberă, acum pot respira în voie, trebuie doar să învăț să o fac cu răspundere. Nu îmi e teamă nici de singurătate, am învățat să fiu cu mine fără să mă vait că totul devine străin în jurul meu. Simt că îmi voi găsi locul meu cât de curând, chiar dacă nu mă voi mai simți “acasă” în niciun alt loc de pe pământ, altul decât cel în care am locuit o viață de om.

Încerc să îmi încropesc o viață doar a mea, una care să îi includă pe alții, nu mai vreau să trăiesc eu viețile altora sau să fiu inclusă, un adaos, un troler care să care și bagajele celuilalt. Încă aștept o cărare doar a mea, una în care să pot scrie liberă de toate constrângerile emoționale cu care am trăit până acum. Și abia acum pot vedea luminița de la capătul tunelului și știu că lumina îmi va face bine. Șimt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s