N-AM SOMN!

N-am dormit de un veac,

Un timp care trece tot mai greu;

Îl simt cu fiecare ticăit al pendulului din inimă.

Nu mai dorm de un infinit de aștri

Pentru că nopțile-mi sunt interzise,

Le măsor cu talpa și cotul în lung și-n lat

Și nu cred că le voi găsi marginile prea curând.

Nu voi dormi în următoarea eternitate

De frica întunericului ce mă pândește;

Pleoapele îmi sunt străine de ochi

Și mă întreb cât va mai dura nesomnul meu.

Mă tot gândesc că, undeva în universul vast ce-mi stă deasupra,

Există un leagăn pe măsura nesomnului meu

Care să mă adoarmă ca pe un prunc ferit de frici și de fobii,

Chiar și în mijlocul întunericului absolut al neștiinței.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s