de te-am facut să te stingi… mă iartă!
uneori sufletul vuiește de cele lumești
și se împrăștie între oameni,
pe care, apoi, îi alungă fără a-i privi în ochi;
sunt doar un om cu cuget slab,
un bulgăre de țărână cuprins
de frenezia vieții ce fierbe-n pântec.
am risipit din gelozie toți fulgii albi din jurul tău
pentru a păstra pentru mine o scânteie din tine în plus,
dar te-am pierdut o dată cu suflarea.
