SCENĂ

Impersonal, un spațiu aproape gol, umplut de-o aparentă relaxare,

Luminat de felinarul din stradă care bâzâie continuu.

Sub el stau trupuri care-și caută secolul vânzând câte puțin din carnea lor bătrână.

Fereastra deschisă prin care răzbate mirosul de ploaie de vară

Lasă aerul umed să intre, să îmbibe materiale pe care să le storci în mâini.

Mirosul crud de jilav ne umezește ochii, e rânced, putrezit ca o religie,

Și nu ne săturăm să bâzâim ca felinarul din stradă.

Un câine schiop tresaltă c-o zvâcnire la fiecare pas ce-l face-n drumul lui;

E vina lui, a omului; durerea ce-o provoacă zeul nemilos din carne,

Ucigător și dur, e mult prea mare.

Îl văd acolo, jos, ud, mirosind a baltă stătută si a beție,

Căutând, paradoxal, dragostea la fundul sticlei de spirt din care bea.

De-odată totul se întunecă. Felinarul s-a oprit, dar în mintea mea el încă zumzăie.

Mii de vise abundă în amintirea luminii trecute,

Pe retina celor care dorm de mult.

E timpul să închidem fereastra.

Dincolo de geam continuă să plouă.

Plouă și în mine. Am să îmi storc sufletul de lacrimi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s