Jumătate de măr, jumătate de vis, jumătate de cuvânt,
Jumătate de promisiune…
Bucăți dintr-un întreg tăiat pe din două, înțeles pe jumătate,
Mesaj ascultat pe jumătate, dorință pe jumătate spusă…
Jumătate de om așteptând jumătăți care să îl completeze,
Jumătăți de viață ciuntite crunt de tăișuri tocite,
Frânt, pe din două, retezat la mijloc…
Și dacă n-am fi jumătăți?! Dacă am fi întreguri așteptând iluzii fără sens?
Dacă am trăi fiind pe jumătate împliniți din vina noastră,
Sperând ca jumătatea să ne aducă întregul?
Fericirea care nu vine decât de la altul, completată de altul,
Bazată pe altul, așteptată de la altul…
La fel de jumătate de ființă și el, imcomplet,
Dorind întregul la rându-i…
Oare nu i-am atribui mai mult decât poate fi?
Un întreg, complet, ființa totală…
Existența totală, trăire totală, care se ciuntește singur
De dragul unei iluzii străine de el,
Visând jumătăți care nu îi aparțin…
Pășind alături, triști, dornici de completare,
Gândind mereu la neîmplinirile proprii,
Fiind pe jumătate om… întreg.
Valentina Vitan 