Primul meu interviu

A muncit Mihai Tătaru la interviul ăsta 4 zile, nu glumesc. Și pe măsură ce muncea mai tare se plângea. M-am bâlbâit și m-am poticnit ca niciodată, am îmbrățișat tot tracul și toate emoțiile pe care speram să le las la o parte și m-am bâlbâit… ca mine nimeni. Rezultatul final m-a făcut să plâng în hohote (el nu știe asta). A fost o săptămână emoționantă și emoțională.

Interviul e rezultatul eforturilor și observațiilor prietenilor mei dragi, cei care au văzut în mine lucruri pe care eu nu le-aș fi văzut sau pe care am refuzat să le văd.

Mulțumesc (deja mă simt ca la o decernare de premii) Ioan, Mihai, Lili, Măriuță, Anca, Alex, Lucia, Nicu, Feli, Iulian, Ada, Dăriuță, Simona, Ștefan și Cristina pentru că fără voi n-aș fi atins nici măcar pragul ăsta. Simt totul, pas cu pas, și mă apucă entuziasmul, încântarea, vreau ca lucrurile să se miște mai repede ca să pot ține volumul în mâini pentru prima dată, însă sunt conștientă că lucrurile trebuie făcute pas cu pas, cu multă atenție, ușor și pe îndelete.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s