Moment de asteptare

Ma zbat intre idei noi si muze care au disparut de mult,

iar eu am devenit la fel de rece si de arida

ca un ghetar in mijlocului desertului de sud.

Sunt stearpa de idei si clipe, de dorinti si vise;

am indoieli si frici ce imi distrug linistea

si nu imi doresc decat momentul meu de pace:

vreau doar sa pot respira.

In urechi imi canta un cantec vechi,

la fel de vechi ca sentimentele mele.

Oh, suflet, ar fi trebuit sa fii deja aici!

Ar fi trebuit sa vii, iubite, sa imi aduci pacea,

sa te pot crea din priviri si fericire.

Inca nu e tarziu sa te astept, pasind tiptil la mine in suflet,

sa imi saruti umerii si sa imi inunzi sangele cu oxigen.

Imi ramai lacrima si suspinul din suflet, obsesia eternului refuz;

vreau sa te pot crea, bucata cu bucata, in mintea mea bolnava.

Inca te caut printre oameni, inca te vad pe chipuri straine, dar nu esti

decat fantoma asteptarilor mele frante.

Intalnesc in cale alte si alte muze, vise ale altor creatori,

destine care ard in focul nasterii la fel ca mine.

Nu te mai simt de-o viata… viata mea.

Vreau sa recunosc pe cel ce esti acum.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s