Prietenii dragi, mai vechi sau mai noi, si Ioan Man

Trebuie sa recunosc ca am evitat sa mai am de-a face cu nevazatorii si cu societatea lor, la un moment dat am si iesit din ANR tocmai din cauza asta. Nu am cum sa spun ca am gresit evitand sa am un contact, am reusit sa ma dezvolt independent de ei, insa acum pot spune ca cercul meu restrans de prieteni deficienti ma incanta atat de mult incat ma lasa de foarte multe ori fara replica, lucru foarte ciudat pentru mine, cea care are replici la orice si in cam toate contextele (jur ca nu am rabdare sa scriu postarea de azi, abia astept sa o termin, insa stiu ca imi va lua cateva ore pana sa o vad postata pe blog). Ei sunt ceva mai multi decat cei pe care ii voi prezenta aici, oameni de suflet si de muzica, dragi si minunati care imi incanta orele cu mult haz, glume, discutii si foarte multa muzica.

Mihaita (mie imi da voie sa ii spun asa, dar asta doar ca sa scape de gura mea) Tataru, om de radio cu o voce fantastica, poet si actor pe scenele Clujului, persoana cu nevoi speciale de natura motorie (ca mi-a si atras atentia de asta si era corect asa) m-a incantat de la prima auditie. Omul asta a avut tupeul (!) sa imi recite mai multe din poeziile mele si sa imi si schimbe perceptia despre felul in care scriu. E fantastic ce a facut el pentru mine, aratandu-mi ca pasiunea mea pentru literatura poate capata noi valente.

Ancuta Elena Loy, fiinta formidabila langa care am crescut in toate directiile (fizic, mental si emotional) inca din adolescenta si care ma face sa plang cu vocea ei si nu rateaza nicio ocazie (are Man o vorba despre tine: “Vocal, femeia asta e o forta, o forta!”). Regret anii pe care i-ai petrecut altfel decat pe scena, insa nici acum nu e timpul pierdut.

https://m.soundcloud.com/anca-loy/slow-down/s-mAPFR?utm_source=soundcloud&utm_campaign=share&utm_medium=face

Daria Domsa, studenta la jurnalism in Bucuresti, o bloggerita extrem de volubila si de iubitoare de animale. Are un caine ghid despre care povesteste in blogul ei. Va rog sa il urmariti, merita sa aflam cu totii care sunt problemele unui deficient de vedere dornic sa fie autonom intr-o societate care il obliga sa fie un simplu asistat dependent. https://dariadomsa.wordpress.com/

Lucia Badut e o copila de peste 30 de ani pe care eu o ador din suflet si care GANDESTE CA MINE! Va puteti imagina un om care sa gandeasca ca mine? Bine, ea se socheaza mai des de mine decat eu de ea, dar ne amuzam teribil si din aproape! orice fleac. Are o voce formidabila care iubeste jazz-ul hollywoodian si creste facand lectii de canto clasic si opera.

Apoi vine Stefan Uhrec, un om pe care l-am cunoscut in copilarie si care reuseste sa scoata din mine latura impaciuitoare, iar pentru asta ii multumesc mult. Il apreciez enorm.

Pe Ionel Ladaru il cunosc de mai bine de 19 ani, l-am stimat si l-am apreciat pentru forta si vocea lui. Rocker ca mine (nu se deda la zdranganele ca mine, totusi), e un om de la care am invatat enorm de multe ascultandu-l. El este fostul solist al trupei Compact de Cluj.

Ioan Man e “vedeata” dintre prietenii mei. Am ajuns sa cunosc omul asta din intamplare. Cumva viata aduce cararile impreuna si da ocazia sa se lege prietenii pe care, sunt sigura, le voi pretui mereu. Recunosc ca nu l-am ascultat prea mult, auzisem de el si ii stiam numele, aveam cumva senzatia ca e inca un nevazator plin de el si destul de tupeist incat sa razbata pe scena (am avut dreptate in privinta asta), dar nu stiam ce face el si cine e el (la drept vorbind nici nu ma prea interesa atunci). Ma bucur ca am avut ocazia sa il cunosc. Cu toata “aroganta” lui, e un om cald si bun, cu un suflet mare in care incape multa iubire si pretuire (si stii bine ca nu te periez, tot ce am scris e din pura sinceritate).

Rog pe cei nementionati sa nu se supere pe mine pentru postarea de azi, dar stiti cu totii cat de mult va apreciez.

Albastru

Am uitat de fiinta mea invaluita in acest albastru intunecat;

Imi ramane pe suflet ca o pata a umbrei tale

Pierduta intre cer si pamant.

Plutesc deasupra tuturor ca o fantasma noptatica

Menita sa inspaimante culorile si viata.

Blestemul tristetii sta scris pe frunzele ude de ploi;

Nu e nimic intre noi, doar soapte si teama timpurie a pierderii,

Cand totul va fi fost o urma de gand ratacita in vant.

“Noaptea nu e neagra, sa stii!”, imi spuneai,

Si nu eram singura invaluita in acest albastru intunecat,

Eram cu tine, te simteam pierdut cu mine in labirintul sentimentelor

Din care nu am fi iesit niciodata completi.

Acum esti doar pata albastra a umbrei de pe sufletul meu

Si vei pieri incet… incet… incet…

Majesty

E solistul fostei trupe Madrugada, trupa cu care am intrat in “contact” in urma vu vreo 5 ani. Omul asta are obisnuinta sa ma sperie cu vocea lui, desi ii cunosc bine cea mai mare parte din cantece. E o voce suava fara a fi languroasa, chiar daca adopta tipul de black lyrics. Uh, mi-ar fi placut sa il aud live, cred ca as fi stat stana de piatra pe toata perioada concertului ca sa nu pierd nimic.

Melodia e veche si cu ea am ajuns eu sa il cunosc. Live e ireala, ii simt fiecare nota.

Lasciv

Ti-aud pasii in preajma, dar nu te vad,

in jur e intuneric si fum de tigara imi inunda narile;

o muzica lasciva si sacadata se aude in aer

cantata in surdina si mi te simt miscandu-te pe ritmul ei.

Ma misc si eu cu tine, in pas usor, caci muzica ma infioara.

O lume decadenta mi se asterne la picioare,

iar carnea nuda viseaza placeri fara rusine,

si o cuprind cu bratele deschise;

buze fierbinti saruta usor pielea tremuranda

si zbor cu tine patrunzandu-ma adanc de fericire.

Iubesc din nou fiinta ta si nu se cade sa port dorul in pantec

pana la o noua regasire a ta.

Ramai! Danseaza din nou cu mine in intuneric

pana cand lumina ne va invalui pe amandoi.

Nu mai e mult si vom fi liberi sa ne traim respiratiile.