Rupta de realitate imi este ziua.

Imi copiez zi dupa zi, la indigo,

Lasand in urma gandirea.

Nu stiu decat visa vise nedorite,

De teama sa nu fuga de mine.

Nu stiu decat dori nedoritul,

Mi-e teama sa-mi stiu izolarea.

Si-atunci imi rup din orgoliu si visez.

O alta straina devin; de abis nu-mi e teama.

Tacuta raman. Si surda. Si muta.

Straina mi-e realitatea; absenta din viata,

Imi port pasi straini in visare

Si merg iar, incet, in calea-mi ciuntita

De ochii amari, si miopi, si orbiti.

Mi-s zilele copii fidele si eu doar visez ca va fi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s