Sunt satula si plictisita de ele. Nu isi au locul de cele mai multe ori si pot face mai mult rau cand cel care le primeste stie ca nu le merita si mai e si contrazis.
Aseara am postat poza cu lucrarea mea de zilele trecute si pe cuvant ca mi s-a facut rusine de complimentele pe care le-am primit, nu le meritam. Eu stiu ce eforturi depun si stiu ce imi lipseste de ma numesc “lipsita de talent, dar plina de dorinta de a invata”, de parca talentul s-ar invata.
Cert e ca nesiguranta sau siguranta unora se datoreaza gradului de cunoastere si de capacitate de asimilare, nu de cat de multe laude, comentarii si like-uri primeste. Urasc sa fiu complimentata, nu pentru ca n-as sti sa accept complimentele, dar cele mai multe vin din complezenta, sunt false. Am avut o problema cu asta cu catva ani in urma cand aveam emisiile de pe Radio Tasha. Primeam atatea complimente si atatea laude ca ma revoltam de-a dreptul. Stiam ca muncisem la emisiile mele, erau muncite si alese, desi mai uitam din lucruri si din melodii pentru ca aveam un trac teribil. La un moment dat am ales sa nu mai bag in seama nimic din ce mi se spunea, pur si simplu ignoram persoana in cauza in acel moment. Stiam cu adevarat cand lucrul era bine facut in momentul in care stiam ca si ceilalti si eu ne distram de mama focului si radeam in hohote, atunci era cu adevarat real si minunat.
Continua lauda duce la plafonare, asta e sigur. Partial din cauza asta refuz sa mai emit pe un radio online, de reama ca s-ar trezi sa imi spuna ca totul a fost OK, desi eu stiu si simt ca nu a fost chiar asa. E drept, cei mai multi vor sa creasca stima de sine, si o vreme a avut efect, insa suprasolicitarea cuiva cu laude si complimente distruge bunul mers al lucrurilor si starea de bine, desi intentia e prietenoasa si binevoitoare, de cele mai multe ori.
Valentina Vitan 