Un moment, te rog,
da-mi un ragaz sa trag patura peste mine
ca sa te pot asculta. Tremur de atata asteptare
si ochii tai limpezi isi cauta sprijinul in fundul cestii de ceai.
Am sa te ascult pana la capatul veacului,
asta daca nu cumva povestea se va termina inainte,
caz in care ma voi retrage la un somn de frumusete.
Zambesti? Continua! Urechile mele iti apartin
si sa nu te superi daca voi atipi din cand in cand,
semn ca m-a rapus oboseala…
Nu te opri! Voi visa povestea ta in somn si jur sa nu fiu personaj in ea,
nu te cunosc de-ajuns ca sa accept sa-ti apar in vise
fie chiar si pentru o singura privire.
Te ascult! Du-ma si intoarce-ma, am sa te ajut sa desfaci fire in multe alte fire,
am sa te ajut sa le faci ghem si am sa rad cu tine
intre doua momente de inchis ochii.
Urechile-mi sunt deschise pentru a te asculta mereu, fara tagada.
Povestea mea nu are importanta, deocamdata.
Astept finalul povestii tale ca sa inteleg cat de picante imi vor fi zilele,
cum am sa te inteleg de acum incolo si cati pasi voi pierde intre timp.
Intre doua intelesuri vor fi zambete, intre doua zambete vom fi noi.
Nu te sinchisi de mine si de maraielile mele,
poate vor fi si astea bune la ceva.
Nu sunt mofturoasa, mananc tot si beau doar apa,
ma imbrac comod si merg oricat doresti,
cu conditia sa ma tii de mana si sa ma ghidezi.
Si te rog sa ai rabdare. Nu te grabi oricat de multe minute vor trece.
Eu sunt aici sa te ascult, asculta-ma si tu.
Iar la final alegi sa pleci sau sa ramai,
sunt inceput de drum sau doar final,
sau poate doar o gara in trecerea trenului.
Valentina Vitan 