Ruisdael

Moara la Wijk bij Duurstede

Este cel mai mare pictor peisagist olandez al secolului XVII. A fost nepotul unui alt mare pictor, Salomon van Ruysdael, insa prea multe lucruri nu se cunosc despre el. In timp ce majoritatea peisagistilor se specializau pe una sau doua teme, Ruisdael a cuprins in intreaga sa cariera majoritatea temelor, fiind nu doar prolific, ci si versatil.

Se remarca la el ideea ca majoritatea subiectelor abordate au un substrat profund, cele mai multe fiind filosofice si teologice. Tabourile infatiseaza spatii largi si luminoase, aerisite in care fiecare obiest sau fenomen al naturii se poate manifesta in voie fara, insa, a incarca panzele. Redarea copacilor, si a lemnului in special, sunt nemaiintalnite la alti pictori din perioada sa de evolutie artistica.

Cimitirul evreiesc

Picturile lui au forta, demnitate, sunt solemne, dar sunt si pline de mister. Perspectiva inalta din care sunt surprinse peisajele ii da posibilitatea pictorului de a reda cerul in toata splendoarea lui. Spre mijlocul vietii morile de apa si cascadele montane au fost transpuse aproape obsedant. Forta apei, in toate formele sale, ii evidentiaza talentul in fata celorlalti pictori olandezi.

Operele sale au influentat pictorii de mai tarziu, in special Scoala de la Barbizon, dar, mai ales, pictura britanica din secolele urmatoare.

Revista “Art Gallery” editata de DeAgostini, nr. 34, 2007.

https://www.nationalgallery.org.uk/artists/jacob-van-ruisdael

https://www.ecology.com/2014/04/09/quintet-cloudscapes-jacob-isaackzs/

Asa ma simt uneori

Ca un tablou neterminat,

panza retusata, din nou si din nou,

de un artist nesigur pe mana lui sigura,

retusand, din nou si din nou,

aceleasi tuse pana la luciul pastos al uleiului,

trasat de mana sigura a pictorului nesigur.

Pana si pensula murdara si tocita sta plictisita

in uleiul murdar de atata culoare.

Si simt cu artistul se inconvoaie de multimea tuselor,

pana la acoperirea mea cu griuri menite sa ma ascunda,

dornic sa ma analizeze din nou, nesigur pe talentul lui,

cu mana lui sigura de sculptor al chipului meu,

iubitor de tuse asezate la nesfarsit, una peste alta.

Si inca astept emotia de a ma vedea complet pe panza

macar pentru o prima data.