abia…

abia atingand pielea, abia respirand clipa,

iti mangai aerul care te inconjoara.

dorinta e acolo, prezenta si continua;

teama la fel. te respir hulpav pana imi ramai in nari,

ma umpli pana la refuz. abia indraznind sa te cuprind,

tematoare, ca nu cumva sa te risipesti intre particule

si compusi. si nu auzim nimic, ne simtim unul pe altul,

dornici sa ne cunoastem pana la infinit,

tematori ca ne-am cunoaste carnea unul altuia,

fugind de trairile noastre, dar amanand clipa despartirii.

un sunet si tacerea din ochi se sparge ca sticla,

cioburi de suflet se sparg in asteptarea despartirii.

clipa se va destrama, momentul dispare

odata cu frigul ce patrunde in oase.

ne privim tremurand de teama si frig,

hranindu-ne cu visari si dorinti fara noima.

vom ramane doua entitati solitare, cu vise la purtator,

scrutatoare de zari.

nisipul de sub talpi va ascunde zabava clipei noastre,

iar noi ne vom visa la nesfarsit, dezamagiti de noi insine.

 

 

Posted in Eu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s