Vad chipul imobil si fara sentimente
Al celui din fata mea
In timp ce natura se misca frenetic
In mijlocul furtunii.
Se pot ridica pereti in jurul celulei
De pe chipul imobil din fata mea;
Se pot construi orase intregi in jurul
Chipului imobil din fata mea;
Timpul trece oricum in jurul
Chipului imobil din fata mea,
Iar el nu se schimba, imagine nemodificata a stationarii,
Un chip plastifiat, lipsit de sentiment,
Idealul omenesc, acelasi nenatural monument al stagnarii imaginii.
Si totul in jur se schimba, totul in jur capata sens celular
La nivel microorganic, pe cand chipul imobil, acelasi,
Sta fara emotie neclintit in fata mea si priveste,
Fata sentimente, cum totul se modifica in fata lui
Cu viteza sunetului.
Valentina Vitan 