Cand eram copil fiecare dimineata petrecuta in scoala de masa (generala) avea un anumit iz, o stare aparte, de inceput, ceva asociat cu entuziasmul pentru nou impletit cu putina teama de mediul scolar. Aceeasi stare am intalnit-o si mai tarziu, in scoala speciala, la inceputul anului scolar. Cand am intrat in invatamant am gasit ca zilele calde de toamna nu au pereche, mai ales dimineata. Diminetile reci cu soare orbitor sunt preferatele mele. Atunci sunt in stare sa vad in jurul meu, sa cuprind totul intr-o privire si sa zambesc cu toata fiinta. Atunci traiesc cu adevarat. Azi am trait cu adevarat dimineata pentru ca am fost fericita, am avut aceeasi stare ca atunci cand eram cooil, in aceeasi scoala pe care o frecventam atunci. Am putut indura ce a venit dupa cu mai multa seninatate tocmai pentru ca dimineata mea a fost frumoasa ca atunci. Si inca nu imi vine sa cred ca nu mai sunt copilul, ci profesorul, ca starea mea poate fi aceeasi ca la 7-8 ani.
