In seara asta mi-a venit formidabila idee (aflandu-ma in baie, logic, doar acolo vin ideile de geniu) sa fac un soi de experiment poetic. Sunt o poeta mediocra, prea putin talentata, care nu se evidentiaza cu nimic in marea de poetii consacrati si semicronsacati, insa experimentul asta e menit sa ma faca sa duc la bun sfarsit o idee pe care o am de ceva vreme: vreau sa vad daca muza si rabdarea ma pot face sa continuu o idee de la un capat la altul in acelasi mod. Se stie ca foarte multi se apuca de un text si ajung sa il paraseasca uitat intr-un sertars au intr-un folder (in situatia asta ma aflu si eu de multe ori) si cand il continuu starea pe care o aveam in momentul prim al creatiei se dilueaza, nu mai e acelasi; insa mai stiu ca o anumita stare revine la aceeasi intensitate cand ascultam o anumita melodie cu o anumita insemnatate emotionala. Melodia o cunosc bine, o ascult de vreo 2 ani si am aceeasi stare de fiecare data, doar ca nu am scris niciodata impulsionata de ea. Au fostt ele altele care ma ajutau sa scriu poezii. Melodia e minunata si nu are nicio legatura cu trecutul, ci cu starea pe care mi-o da.
Regulile jocului sunt asa: timp de o saptamana am sa ascult melodia si am sa caut sa simt aceeasi stare in fiecare zi, dupa care am sa o opresc si am sa incep sa scriu impulsionata de ceea ce am simtit in acel moment. Daca starea pe care mi-o da melodia se schimba de la o zi la alta am sa continuu sa scriu chiar daca nu va avea neaparat legatura cu starea din ziua precedenta. Important e sa duc jocul la final chiar daca nu imi va placea rezultatul final.
Interesant experiment!
Nu neaparat interesanta, eu sunt genul care initiaza ideile de obicei, ma caracterizeaza entuziasmul de inceput. O saptamana e un timp destul de lung, ma astrpt ca pana la final entuziasmul meu sa dispara. Cam pesimist, nu? De fapt e realism, cam stiu cum va fi.