In seara asta mi-a venit formidabila idee (aflandu-ma in baie, logic, doar acolo vin ideile de geniu) sa fac un soi de experiment poetic. Sunt o poeta mediocra, prea putin talentata, care nu se evidentiaza cu nimic in marea de poetii consacrati si semicronsacati, insa experimentul asta e menit sa ma faca sa duc la bun sfarsit o idee pe care o am de ceva vreme: vreau sa vad daca muza si rabdarea ma pot face sa continuu o idee de la un capat la altul in acelasi mod. Se stie ca foarte multi se apuca de un text si ajung sa il paraseasca uitat intr-un sertars au intr-un folder (in situatia asta ma aflu si eu de multe ori) si cand il continuu starea pe care o aveam in momentul prim al creatiei se dilueaza, nu mai e acelasi; insa mai stiu ca o anumita stare revine la aceeasi intensitate cand ascultam o anumita melodie cu o anumita insemnatate emotionala. Melodia o cunosc bine, o ascult de vreo 2 ani si am aceeasi stare de fiecare data, doar ca nu am scris niciodata impulsionata de ea. Au fostt ele altele care ma ajutau sa scriu poezii. Melodia e minunata si nu are nicio legatura cu trecutul, ci cu starea pe care mi-o da.
Regulile jocului sunt asa: timp de o saptamana am sa ascult melodia si am sa caut sa simt aceeasi stare in fiecare zi, dupa care am sa o opresc si am sa incep sa scriu impulsionata de ceea ce am simtit in acel moment. Daca starea pe care mi-o da melodia se schimba de la o zi la alta am sa continuu sa scriu chiar daca nu va avea neaparat legatura cu starea din ziua precedenta. Important e sa duc jocul la final chiar daca nu imi va placea rezultatul final.
Valentina Vitan 
Interesant experiment!
LikeLike
Nu neaparat interesanta, eu sunt genul care initiaza ideile de obicei, ma caracterizeaza entuziasmul de inceput. O saptamana e un timp destul de lung, ma astrpt ca pana la final entuziasmul meu sa dispara. Cam pesimist, nu? De fapt e realism, cam stiu cum va fi.
LikeLike