TOTUL

cand totul e pustiu in mine caut rasaritul;

il caut cu frenezie pana cand luna imi intra in ochi

si nu mai vad decat stelele de deasupra mea

si umbrele trecutului ce inca bantuie bucati din mine.

umblu desculta pe plaja de cioburi,

umblu ca sa las urmele trecerii mele prin vietile altora;

sangele meu se usuca si dispare ca o picatura de apa,

nu mai ramane decat memoria trecerii mele

si o mireasma de floare vesteda, ingalbenita de vreme.

lumea mea e totul, dar eu nu sunt totul pentru ea,

viciul meu se numeste trecut si e pierdut undeva

intre un apus si un rasarit intarziat.

datorez totului meu totul, nasterea si moartea sangelui meu,

pierderea si regasirea suflarii mele,

amagirea unei vieti lipsite de continut si un ramas bun.

nu imi mai esti decat un “adio!” spus cuiva la intamplare.

tu nu rani pe nimeni in trecerea ta prin alte vieti,

caci ele te vor urma, dar tu nu vrei decat atentia lor,

cea care naste din durere si lacrimi amare.

nu le arunca, le vei regreta cand apusul va veni.

astept rasaritul sa vina ca sa simt cum trece trecutul,

sa pot uita totul meu asa cum m-a uitat si el.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s