Chiar si graba are incetineala ei

Imi aprind lumina de langa inima si scriu.

Cuvintele vin imediat pe fundal de rock si analizez

cum muzica imi aduce cuvinte pe care doar eu le simt.

“Chiar si graba isi are incetineala ei”, imi spun,

muscand alene din marul de pe masa pe care il mestec repede.

Ma uit incet la gouachele pe care tocmai le-am terminat in graba

si la panza care sta linistita sa se usuce ca sa isi defineasca culorile

si ma gandesc ca am preferat incetineala grabei

pentru ca pensula si cutitul sa isi poata trage sufletul.

Cuvintele vin singure, ritmice, sacadat, pe rand,

ca si cum ar curge picatura cu picatura din robinetul lumii.

Pic! Pic! Pic! Le srang in palma si le asez pe taste.

M-as grabi daca ele ar curge mai des;

as trasa linii ca sa umplu panza sufletului

daca n-ar exista dorinta de asteptare;

nu m-as mai grabi deloc daca n-ar exista incetineala,

n-as mai trai niciodata daca n-ar trebui sa dorm

si nu m-as vindeca deloc daca nu ar trebui sa ma opresc

ca sa respir din aerul care ma inconjoara.

Am ales sa incetinesc. Graba mai poate astepta.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s