Despre 2018

a69fe4a8e5099fc963cbb9c488b3d8e7

Cu Bruce Springsteen pe fundal audio, intr-un fel de stand-up comedy impletit cu muzica si glume (Netflix are destule surprize in caciula lui ca sa ma tina platitoare de abonament lunar), imi reconcep bilantul despre anul care tocmai a trecut.

Am devenit stabila si pe picioarele mele nu doar material, ci si emotional. Am iubit si am pierdut, am regretat si mi-am schimbat deciziile de teama sa nu pierd si farama de atentie pe care o mai primeam, dar am decis ca schimbarea trebuie sa vina. De cand ma stiu mi-a fost teama de schimbare, dar tocmai pentru ca mi-a fost teama am luat-o in coarne. Sunt berbec, deci trebuie sa se intample asta. Curaj am destul cat sa ma sustina pentru tot restul vietii si daca e sa revin stiu ca data viitoare voi face lucrurile ceva mai diferit. Satula sa las pe altii sa decida si pentru mine, am decis eu sa ma detasez, cu tot regretul pe care inca il simt, si sa schimb ce era de schimbat in mine. Esenta ramane, dar era nevoie de ceva care sa ma faca sa ma simt cu adevarat bine. Sunt bine cu mine. Inca mai am mult de munca, inca ma mai lupt su morile de vant, dar ce simt in mine imi place si cred ca asta conteaza in definitiv. O schimbare e si dorinta mea de a ma detasa de majoritatea lumii care se lega de mine emotional si care nu ma lasa sa fiu eu, cea care sunt. Am capatat ceva mai mult curaj sa spun ce simt fara sa imi mai fie teama ca voi deranja sau voi rani. Adevarul doare, dar cel mai rau doare realitatea pura si netrunchiata: nu e de datoria mea sa accept pe oricine oricum si sa trec cu vederea cand sufletul meu e calcat in picioare doar pentru bunul plac al unora. Viata mea e foarte importanta pentru mine si daca exista oameni care sa nu dea doi bani pe ceea ce sunt e fix treaba lor.

Anul asta a insemnat pentru mine maturizare. Daca inainte doar mi-o doream, acum o si capat. Am mult de munca si la capitolul asta, dar de munca nu mi-a fost frica niciodata. Recunosc ca maturizarea inseamna acceptarea singuratatii, dar mai inseamna si acceptarea faptului ca nu pot renunta la anumite valori pe care mi le-am facut de-a lungul anilor. Recunosc ca am incercat sa reinnod itele cu trecutul, dar eu nu mai sunt cea care eram atunci si la ce bun sa accept lucruri care nu sunt pentru mine? Compromisul fata de altii inseamna esecul meu, iar eu am nevoie sa merg inainte.

Baza mea a ramas locul de munca, singurul care m-a ajutat sa tin linia dreapya. Pentru a fi sigura ca voi avea drumul drept am ales sa invat sa descopar nevoile copiilor mei, iar pentru asta a trebuit sa constientizez lipsurile pe care le am in munca mea cu cei mici.

Pentru anul viitor imi doresc sa invat sa fiu puternica indiferent de ce ma asteapta, sa accept orice este benefic pentru mine, sa continuu schimbarea pentru ca ceea ce simt e complet nou si entuziasmant pentru mine, chiar daca parcursul e greoi si cu puseuri de nervi, si sa invat sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt. Sunt constienta ca nimic nu vine fara munca si fara speranta, deci capul sus ca dracul nu e atat de negru precum pare (cred ca am mai scris asta acum o vreme).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s