Ganduri cu frunze de nuc toamna

images

 

Urmaresc cu privirea o frunza ce cade din nucul din fata ferestrei mele si ma intreb oare a cata e si cate au mai ramas. Pe jos pamantul e acoperit de galbenul si aramiul fostei gazde si parca aud cumva, din viitor, cum vor fosni ele sub pasii celor care vor calca strivindu-le. Nu plang, ele sunt hrana plantelor, minunate si delicate bijuterii tomnatice dornice sa fie de folos vietii din jurul lor.

Uite, a mai cazut una. Mai sunt una, doua, trei, zece, paisprezece, douazeci si cinci… Am obosit! Cum poate oare numara cineva frunzele ramase in copac? Cata rabdare poate avea cineva sa le invete pe de rost culorile, sa le denumeasca, persoane dansande coborand din inalt bucuroase sa isi afle menirea pentru eternitate, doritoare sa renasca sub alta forma si sa vietuiasca domol pe crengile de deasupra…

Deodata se iveste un caine alergand si trece peste ele fericit. Aproape ca are aceleasi culori ca si ele, aproape ca il confund cu ele, aproape ca… Daca latra imi deranjeaza linistea, sunetele frunzelor sunt cele pe care mi le doresc acum. Dar nu el ma deranjeaza, ci tremuratul omului care il tot striga. E frig, cu adevarat frig in lume, o lume rece si friguroasa care imbraca haine groase si tot rece ramane. Singurele surse de caldura sunt frunzele moarte de nuc si cainele care nu se mai satura sa calce peste ele. Si daca latra… A latrat! De ce ai latrat? Liniste surda si muta vreau. Si sa nu imi clantane dintii cat timp privesc cu nasul lipit de geam frunzele moarte si strivite. Toamna asta vreau liniste.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s