Am fost

Am fost…

un abis frenetic in fuga nebuna spre o iluzie.

Am fost…

puntea suspinului dintre doua vise

si-un dangat de clopot.

Am fost,

eului meu franjurat si hulit,

podoaba de nestemate purtata in zdrente.

Am fost…

nimicul de la capatul curcubeului,

izvor netagaduit de miresme din petale muribunde.

Am fost…

carare pe muntele ascuns ochilor nostri,

visare nocturna cu feti logifeti

si ilene desculte jucand a ursita.

Am fost…

copila pierduta-ntre pietre venite de-a valma

si saci de nisip crescuti ciuperci.

Acum am ramas…

eu, aceeasi faptura cu ochii in zare,

gandind, culegand, zamislind un destin

ce doar eu il visez.

Mi-e din nou cugetul liber

si am din nou pace-n simtiri.

Si zambesc… 🙂