Boyzone

Au trecut 25 de ani de la prima aparitie a lor ca viitoare trupa de muzica, prima trupa de baieti pe care am indragit-o pana la capat. Atunci erau parte din visele mele, erau parte din mine, imi canta inima alaturi de ei. Datorita lor am invatat engleza, imi doream sa stiu ce canta si lipseam serile de la masa de seara ca sa prind casetofonul clasei sa ii pot asculta. Muzica lor a insemnat linia pe care mi-a mers adolescenta, o linie dreapta in care ei ma insoteau. Au fost momente in care mi-a fost rusine sa recunosc ca sunt fanul trupei, dar cand l-am pierdut pe Stephen am plans cu lacrimi amare dupa el si dupa mine, adolescenta aceea in care ma lasam purtata de cantecele lor. Acum trupa a ajuns o sarcina greu de dus mai departe. Cred ca si-au dat si ei seama ca fara Stephen nu se poate. El era liantul lor, asa ca Ronan, Keith, Shane si Mikey au hotarat sa ii spuna adio definitiv. Probabil ca se vor mai uni ocazional. Iar eu le multumesc pentru cei 25 de ani de muzica.

So long guys! I am proud of you!