Azi am vazut poza unei vechi cunostinte si mi s-a facut atat de dor de ea ca imi venea sa plang. Ce sa fac, sunt mai sensibiloasa zilele astea, mi se mai intampla si mie. Apoi am realizat ca mi-e dor de mine in acele vremuri. Nu a trecut foarte mult timp de atunci, doar vreo 5 ani, insa eu eram altfel atunci, nu aveam asa multe dureri ca acum si nici ganduri de razvratire atat de pregnante. Atunci visam sa pictez, vedeam norii si eram fascinata de curburile lor, felul in care arata o floare si culorile ei si imi imaginam ce culori pot amesteca pentru a rezulta acea nuanta, felul in care aratau anumite cladiri si incercam sa imi dau seama de liniile pe care ar fi trebuit sa le fac pentru a realiza acea lucrare; visam sa scriu mult, sa compun nu doar manata de frustrari si de tristete, ci ghidata de umor si de imaginatie; sa creez in munca mea, sa fiu cu gandul si sufletul la rezultat si nu la frustrarile intalnite in drum. Mi-e tare dor de Valentina aceea care parea naiva si normala in felul ei visator si cuminte. Intre timp am devenit o acritura sensibila si plina de nervi, in continua defensiva, cu capul plecat si plina de durere sufleteasca din cauza neimplinirilor si frustrarilor de moment. OF!
Day: July 25, 2018
Contrast
Uneori oamenii se transforma in indivizi care nu mai au loc de nimeni și de nimic. Vor sa se desfășoare cu orice pret, in orice condiții și își arată inadaptabilitatea fiind frustrați pe orice ii scoate din starea lor de comoditate. Cu cât comoditatea e mai mare cu atât se adaptează mai greu la schimbări și la nou. Iar frustrările se transforma in stări de nervozitate pura a celorlalți, cei care asista sau care vor pur și simplu o discuție normala cu oameni aparent normali. De aici și până la a răstălmăci cuvintele celui cu intenții pașnice nu mai e decât un pas. Astfel de oameni dezbină grupurile, mai ales pe cele care nu împărtășesc un crez, o plăcere sau un scop.
Contrastul de afla in felul în care un grup de unește pentru a susține unul dintre membrii. Chiar având membrii noi sau cu o oarecare atitudine ostilă față de majoritatea ideilor, el se unește și împărtășește aceeași idee, același scop, se ajuta in sarcini și nu se lasă influențat de atitudinile nedorite ale unuia dintre membrii.
Într-o societate ideala toți ar trebui sa tinem cont de ceilalți, de plăcerile și neplăcerile fiecăruia în parte, de capacități, de neputințe și de orgolii. Însă totul e o utopie. In realitate membrii dintr-un grup sunt indivizi care au nevoie să își manifeste propria personalitate, in functie de educație, de povestea fiecăruia de viață, de tradițiile și superstițiile in care crede etc., si asta netinand cont de motivul pentru care exista grupul.
Cert este că avem nevoie sa facem parte din anumite grupuri, doar suntem fiinte sociale, insa când unul singur dezbina un grup, chiar și precar conceput, atunci acel grup nu își mai are rostul.
Valentina Vitan 