Radio TASHA: ON AIR si in inima mea

Atunci cand am acceptat propunerea Olgai de a emite pe radioul ei ma asteptam sa fie doar o experiență de scurta durata, eram viteaza si convinsa ca am sa fac eu cate in luna si in stele. Nu a fost asa deloc, m-am impotmolit, am intrat peste colegi, am ras ca tembela cand trebuia sa vorbesc, am “latrat” (Cristi Marin imi aminteste mereu asta) cand ar fi trebuit sa tac, am chinuit ascultatorii in amiaza mare cu chitara rock de abia puteam sa mai suport chiar si eu zdranganiturile pana am ramas pe tot radioul doar cu mine si un alt ascultator si am mai facut eu boacane. Sunt 2 ani de atunci si boacane tot fac, asta sunt. Dar oamenii nu m-au lasat, m-am recules si am revenit. Trebuia sa ii dau eu de cap cumva, era de neconceput capitularea. La un singur lucru nu m-am asteptat pe Radio Tasha: sa fii coplesit cu atentie si iubire, sa plangi ca nu stii cum sa ii rasplatesti pentru sprijin. E mare lucru sa existe un colectiv care sa se sustina asa cum e pe Tasha. De multe ori, eu, cea care vorbesc verzi si uscate, raman cu crengile goale. Asta inseamna ca trebuie sa ascult si sa tac.

Cred ca stiti si voi ca onestitatea gesturilor si a vorbelor e cea mai importanta intr-un grup. Poate ca nu e unul solid asa cum ne-am dori, poate ca nu ne cunoastem intre noi asa cum am merita, poate ca ne lipsesc multe in relatia noastra cu ascultatorii, dar nu ne lipseste dragostea pentru muzica si gandul bun.

De multe ori ma intrebam de ce raman, imi lipsesc atatea lucruri pentru a face moderare. Sunt eu prea incapatanata sa raman intr-un loc care nu e pentru mine? Insa imi dau seama ca locul meu e aici, ca ma descurc chiar binisor cu toate balbaielile si lipsurile mele, ca incapatanarea mea nu mai e incapatanare cand am pe unde oameni care vin de drag sa ma asculte desi li se pare ca muzica mea e mult prea galagioasa si zdranganitoare pentru ca o fac din dragoste pentru mine. Pe cei mai multi nu ii cunosc si nu ii voi cunoaste niciodata, dar ii simt, le simt pulsul si am invatat sa ajustez volumul atunci cand e prea mult, chiar pentru ei. Asa ca experienta Tasha e una buna, multumitoare, coplesitoare, sufleteasca si plina de glume.

Va multumesc voua pentru tot. Cuvintele sunt putine, dar vin din inima. Si va IUBESC!!!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s