E mult prea mult

E mult prea mult și mult prea chinuitor totul.

Mă uit în mine și vad cristale sparte și cioburi de inima roșiatice

Bucăți de piele roza și urme de buze pictate in negru.

E mult prea mult în mine sa deschid calea către nimic.

Rănesc visele și le arunc în rau să curgă la vale, sa se piardă;

As fi făcut înconjurul lumii de mii de ori daca oceanele n-ar fi avut

Sursa din ochii mei miopi, văzând cruciș in mijlocul sufletului, miop și el.

E mult prea mult daca din mine creste bradul din munte.

Îmi întind rădăcinile sa se duca departe, sa chinuie roade

Sa chinuie fluturi și cântece deopotriva. Și să te chinui și tu,

Glas ce taci. Nimic din ce sunt eu nu-ți e sfânt. Ai să te întorci parșiv

Și am să număr zilele până la finalul meu. Desi eu voi trăi

Voi fi murit încet, din nou, din lacrimi și orgoliu rănit,

Căci acum as fi rănit carnea mea că tu sa ramai intact

Și-as fi rupt bucăți din mine că tu sa ramai încă puțin.

Mă uit la cioburile de cristal și zâmbesc. Eu nu mai sunt aceeași

Dar tu ești la fel. Si ai sa traiesti la fel că totdeauna, rănit de rădăcinile mele

Căci te iubesc și-am să te iubesc până când uitarea va pune lacătul peste mine.

E mult prea mult, adevărat.

June 30, 2018March 16, 2020 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment