E mult prea mult E mult prea mult și mult prea chinuitor totul. Mă uit în mine și vad cristale sparte și cioburi de inima roșiatice Bucăți de piele roza și urme de buze pictate in negru. E mult prea mult în mine sa deschid calea către nimic. Rănesc visele și le arunc în rau să curgă la vale, sa se piardă; As fi făcut înconjurul lumii de mii de ori daca oceanele n-ar fi avut Sursa din ochii mei miopi, văzând cruciș in mijlocul sufletului, miop și el. E mult prea mult daca din mine creste bradul din munte. Îmi întind rădăcinile sa se duca departe, sa chinuie roade Sa chinuie fluturi și cântece deopotriva. Și să te chinui și tu, Glas ce taci. Nimic din ce sunt eu nu-ți e sfânt. Ai să te întorci parșiv Și am să număr zilele până la finalul meu. Desi eu voi trăi Voi fi murit încet, din nou, din lacrimi și orgoliu rănit, Căci acum as fi rănit carnea mea că tu sa ramai intact Și-as fi rupt bucăți din mine că tu sa ramai încă puțin. Mă uit la cioburile de cristal și zâmbesc. Eu nu mai sunt aceeași Dar tu ești la fel. Si ai sa traiesti la fel că totdeauna, rănit de rădăcinile mele Căci te iubesc și-am să te iubesc până când uitarea va pune lacătul peste mine. E mult prea mult, adevărat. Rate this:Share this:ShareFacebookLike this:Like Loading... Related June 30, 2018March 16, 2020 by ValiVE Categories: Eu Leave a comment