Mă întrebam azi cum ar fi ”dincolo”. Nu, nu mă gândesc la nimic grav, doar că uneori mai avem obiceiul să ne gândim cum ar fi dacă nu am mai fi, pe ce tărâmuri am ajunge, care ar fi destinul nostru dacă nu am mai fi aici, ce fel de soartă am avea. Da, cred in destin, cred că există un motiv pentru care noi avem pragurile pe care le avem in viață, dar mai cred ca jumătate din tot ce trăim, minor, fie bun sau rău, e decizia noastră care influențează viitorul nostru. Și da, mult prea discutatul efect al fluturelui are un rost în destinul nostru, al tuturor. Visăm la ce ne-ar plăcea să avem parte, însă omul nu e sigur nici de minutul următor.
Apropo, back to Satriani. De fapt nu știu când nu a existat Satriani in preferințele mele zilnice. Si dacă ar fi să mor… să îmi cânte el așa:
Valentina Vitan 