Fara titlu, deocamdata

Inainte vreme omenirea se manifesta artistic doar atunci cand exista o anumita situatie financiara stabila sau infloritoare a societatii. Se stie ca marile curente artistice s-au dezvoltat in special in timpul pacii, cand diferitele perioade de manifestare isi luau denumirea avand ca sursa pe cel care influenta si conducea un anumit stat sau imperiu.  Asta nu inseamna ca cel care a creat avea neaparat o situatie financiara sau materiala buna, ba de cele mai multe ori nu se intampla deloc asa, cei mai multi traiau de pe o zi pe alta si erau intelesi pentru ca geniul creator nu trecea chiar prin venele oricui si nu oricui ii era dat sa se exprime artistic.

In ultima vreme avem un aflux al creatorilor de toate felurile, chiar daca societatea nu are parte de o inflorire. Cei mai multi se manifesta avand ca baza chiar frustrarile societatii si, culmea, acestea au cel mai mare succes. Societatea de azi se bazeaza pe consumerism, tot mai multi vor sa fie publicati cu sau fara talent, tot mai multi vor sa cante cu sau fara voce, tot mai multi vor sa picteze cu sau fara culoare. Societatea ne-a invatat ca suntem unici si fiecare are dreptul sa se manifeste dupa cum simte si poate. Nu e rau, apar artisti cu talent despre care se spune ca pot valora milioane, important e sa aiba stralucirea potrivita si posibilitatea de a se mula pe dorintele societatii. O societate in cadere cu tot mai multi artisti de geniu dornici de a iesi la suprafata. Nu e rau, din nou cred asta, individul fabrica propriile fructe ale talentului sau pentru publicul larg. Din pacate miliarde de artisti nu se pot vinde acelorasi miliarde de artisti, valoarea devine desueta, geniul creator devine ceva comun. Si ne intoarcem la valorile vechi regretand ca ele erau unice si noi suntem prea comuni. Dreptul de expresie artistica poate fi al oricui, insa cele 15 minute de glorie trec si pentru cei mai multi 15 minute sunt doar 15 minute. Istoriile noastre raman sa fie spuse nepotilor. Cei care raman in curentul artistic sunt deja oameni care se pot manifesta pe bani multi, cei care pot scoate bani si din dispunerea aleatorie a unor caramizi sau din alaturarea unor gunoaie. Impactul conteaza, el socheaza. Si te intrebi ce a vrut sa spuna.

Un motiv pentru afluxul artistic e tocmai comfortul de zi cu zi; un om care munceste fizic la trebuirile casnice sau are un loc de munca solicitant nu va mai avea timp si de manifestari artistice, asta e clar. De obicei omul care se framanta zilnic pentru el si familia lui gaseste tot mai putin spatiu de manifestare al eului propriu. Tot ce ne ramane e sa ne bucuram de creatile celor vechi si celor noi. Fiecare are drept sa se exprime, eu am ceva cu arta de consum si cu ideea ca daca are un pret mare e valoros.

 

 

Advertisements