Azi…

Azi am realizat un lucru: n-am fost iubita de niciunul din cei cu care am incercat sa incropesc o relatie. Toti au fost prea singuri si au profitat de singuratatea mea. Iar eu nu am zis nu, omul din mine isi dorea o legatura de suflet pe care nu a avut-o niciodata. Cred ca de asta au durat atat de putin, joaca mea perpetua nu i-a ajutat niciodata sa vada omul serios din mine si cred ca nici nu doreau. Eu am fost mereu perceputa drept cea “in trecere” catre o noua iunire. E dureros si mi-a lasat un gol imens in stomac si in inima. Nu pot sa spun ca am iubit si eu la randul meu, insa pentru cei in cauza am fost capabila de multe sacrificii, dar nu de orice sacrificiu. Regulile le-am stabilit eu si stiu ca peste anumite praguri n-am putut trece niciodata.

Concluzia m-a facut sa vars ceva lacrimi, cumva mi s-a facut mila de inima mea si am reusit sa ma dezmeticesc. Hai, nu chiar mila, mai degraba am realizat ca in jurul meu nu exista iubire cu adevarat. Cumva primeaza nevoia si trebuintele. “Tinem” unii la altii, dar nu ne dam de ceasul mortii ca sa facem rost de orice din “iubire” (nu ma refer la dragostea parentala/filiala sau dragostea de frate, desi exista cazuri in care si asta e pusa la indoiala).

Deci, n-am fost iubita niciodata de niciunul cu care am fost. Sa zicem ca am profitat cumva unii de altii in imensa noastra singuratate pe care am dorit sa o umplem cu orice numai sa nu mai sune a gol. Si am asa un gol in stomac cum n-am avut niciodata. Pacat.. Poate ca oricine merita iubit. Sau poate ca nu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s