De prea multe ori am plans de dor de tine.
Strangeam in mine atatea dureri
cate picaturi de sange imi curg prin vene.
Si-acum mai plang, pierduta intre scrisori de-adio.
Ma dori, extrem de mult ma dori, cu fiecare gand;
mi-era atat de dor sa ma mai doara
de gandul tau ametitor,
acela care a pierdut si destinatia initiala.
Azi te ascult citindu-te prin gene,
Deschise de atatea lacrimi cate mi-amintesc c-au fost.
Tu nu mai ai un rost, nu ai avut niicand.
Si mi-e atat de dor sa ma mai dori.
De ce te-ntorci? Tot fara tine voi fi mereu.
Valentina Vitan 