Din nou, sperand la ceva nou

Azi stateam de vorba cu cea mai buna prietena a mea, fata in fata, si ma vedeam in ea ca in oglinda. Cumva femeia asta a reusit sa imi redea, in cele cateva zeci de minute de discutie, timp in care am vorbit mai mult eu decat ea, o stare pe care o cautam de mult. Am intrat in biroul ei ganditoare si mahnita, am iesit zambind si aproape zburdand pe holurile scolii. Alaturi de ea am reusit sa imi dau seama ca am nevoie de un nou inceput, ca trebuie sa las rezidurile in urma si sa o iau din loc. Am intrezarit chiar si o frantura dintr-un nou viitor pe care mi-l doresc realizabil. Si il voi realiza indiferent cat de mult mi-ar lua. Cumva am stiut ce am de facut. Voi incepe cu inceputul: sa renunt la ce nu e al meu si nu imi apartine. Voi incepe sa sterg din regrete si sa imi promit sa nu recurg la aceleasi greseli, sa nu revin nici chiar cu gandul  la ce am sa las in urma si sa nu reaccept propuneri vechi doar de dragul amintirilor. Am tendinta asta de cand ma stiu. Cumva trebuie sa invat din multele mele greseli de pana acum.

Simt o nevoie acuta de a o lua de la capat, de a sterge tot pentru a o lua de la capat. Imi doresc sa se intample ca acum niste ani cand vedeam viitorul clar si stiam ca voi ajunge acolo, trebuia doar sa ma bucur de drum. Imi doresc sa dispar din vechea “eu” pentru a redeveni una noua. Metamorfoza fluturelui ar spune cineva, desi eu ma simt o molie. Las finalurile altora, eu nu mai simt nevoia lor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s