De cate ori sa te privesc cum pleci
si sa astept sa vii mijindu-mi ochi miopi
de-atatea lacrimi?
Mi-s toate mult prea grele-acum
si stiu ca au un rost in suflet;
atatea cate doruri si amintiri am sters din minte…
Nu mai e rost de amagiri.
Si de era sa ma iubesti stiai ca toate vor sa fie
aievea, nu visuri fara saga si lipsite de temei.
Eu m-am jucat cu mine, insa tu o lume ai strivit
sub talpi. Adio, deci. Sa nu mai vii,
caci toate au un rost, tu nu mai ai.
Esti mort, asa sa si ramai.
Voi plange iar, insa-I in van,
ca toate cate am facut de cand te stiu.
Ramai acolo unde esti si jur
ca n-am sa-ti duc nici dorul.
Nu mai existi. ADIO!
Valentina Vitan 