Dupa furtuna

Mi-e bine, atat cat ii trebuie unui om sa ii fie bine. Imi lipseste ceva, dar se poate trai si fara. Mi-a fost greu sa scriu, inca imi e; nu mai simt tragere de inima, nu ma simt capabila. Ascult muzica de toate felurile, de aproape oriunde, simt nevoia sa dansez, vreau sa dansez, vreau sa simt libertatea in vene. Am tras mult de mine in ultima vreme si am reusit aproape la limita, dar am reusit. Am scapat! Urmeaza doi ani de liniste in care pot respira in voie, fara griji si chin. Si o sa fie bine, si o sa imi vad de studiu, si o sa fiu linistita. Si o sa-mi placa mult!