Sa fiu mama

Imi doresc asta de la 18 ani, de cand am descoperit ca viata de adult poate fi implinita doar asa. Toata copilaria am visat sa am parte de acele lucruri pe care orice tanara fata si le doreste: casa, sot, copii si o cariera. De cand ma stiu am avut grija de copii, lucru care m-a facut sa cred ca mi se portiveste meseria de profesor. Am avut dreptate, mi se potriveste manusa, dar nevoia de a fi mama creste cu atat mai mult cu cat realizez ce sanse mici am ca sa nasc unul. Legal mi-e aproape imposibil sa infiez fiind deficienta, dar asta nu reduce nevoia. Toata atitudinea mea tradeaza nevoia, comportamentul fata de cei apropiati, vocabularul pe care il folosesc, gandurile pe care le am… Totul ma tradeaza, chiar si atitudinea pe care o am fata de partener, desi nu imi doresc asa ceva niciodata. Am intrat intr-un cerc vicios din cauza nevoii mele si simt cum nu ma mai pot detasa.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s