Mi-e dor sa ma privesti cu toata retina,
Sa simti cum ochiul tau nu e destul de incapator
Sa ma cuprinzi complet, cu tot ce sunt,
Sa-nvalui tot c-o singura privire.
Mi-e dor sa ma respiri cu tot plamanul
Sa simt cum simti ca aerul nu iti e de-ajuns
Sa ma inspiri si-apoi sa ti-l umplu
Fericit ca ma stii bine, la adapost.
Mi-e dor sa ma sorbi dintr-o inghititura,
Sa simt cum simti cand iti curg prin vene
Si-o gura din mine sa iti ajunga o vesnicie
Si ceva, pana la finalul pamantului sau al nostru.
Dar sunt pierduta, nu stiu unde esti.
Timpul ne umple vidul dintre noi;
Privesc si tot sper sa apari chemarii mele.
Ce semn sau ce drum ar trebui sa umblu
Pentru a te stii?
Valentina Vitan 