Zilele astea au fost pline de toate lucrurile pentru copiii mei, mai ales de munca. Azi i-am lasat sa se joace mai mult, asa ca doar i-am supravegheat si ei s-au jucat frumos. Majoritatea jocurilor lor preferate sunt jocuri de rol, mai ales cele de adulti cu ocupatie, iar cele care conduc jocul sunt, bineinteles si fara nici un dubiu, fetele. Ele stabilesc regulile, ele aranjeaza scena, ele aleg decorurile, ele aleg pana si fondul sonor (cu tv-ul deschis sau oprit, pe muzica sau pe stiri, pe manele sau pe moderna, dupa preferinte si gustul lor din acel moment). Azi au decis sa se joace de-a femeile cu serviciu, cu copii si sot, dar n-aveau decat un singur baiat, asa ca bietul Andrei, colegul Clauditei, a jucat dublu rol de sot cand pentru una, cand pentru cealalta, iar Andreut, elevul meu cu sindrom Down, era carat in brate de amandoua. Macar de s-ar fi jucat bietul Andrei. El era sotul perfect, mereu plecat la birou, intotdeauna ignorat de amandoua.
Maria: – Unde e fata sotu’ tau?
Vlaudita: – E la birou, vine mai tarziu. Al tau?
M: – Tot la birou.
Bietul Andrei statea pe canapea si ba facea ca motorul, ba casca de mama focului si astepta momentul in care sa fie bagat in seama.
M: – Clau, acum te sunam, da?
C: – Da, imediat. Stai asa ca nu sta umbrela asta.
Mi-au cerut sa le dau umbrela mea, obiect care le-a placut la nebunie de cand l-au vazut pentru ca e colorat si e mare, iar lor le da un aer de prestanta. Cat despre telefoane, neaparat mobile, sunt capacele de la acuarele de tip clasic, gen pastila.
M: – Tilili! Tilili! Tilili! De ce nu raspunzi fata?!
C: – Ce faci? Eu il astept pe sotu’ ca e plecat cu treburi.
Andrei se tinea cu mana de obraz, il durea maseaua de la o bomboana si l-am trimis la cabinetul medical. A venit din nou la clasa mea dupa ce i-a dat asistenta un algocalmin si m-a asigurat ca il doare ceva mai putin, apoi si-a intrat din nou in rol facand ca masina si cascand de plictiseala.
Eu: – De ce nu va jucati si cu Andrei?
M: – Dar ne jucam si cu el, nu-i asa Andrei?
A: – Ihim! Brrr-brrr-brrr!
Eu: – Haideti, luati-l si pe el la joaca, poate mai uita ca il doare mseaua.
C: – Si pe mine ma doare capu’ si nu mai zic nimic.
Eu: – Haideti, si el vrea sa se joace cu voi.
Pana la urma l-au luat si pe el la joaca, insa tot cum au vrut ele au facut, el nu spune niciodata nimic chiar daca se simte prost ca nu e bagat in joaca lor. I-am lasat pana la si jumatate, apoi i-am trimis pe cei doi la clasa lor, Maria fiind nevoita sa ramana ca sa ma ajute sa facem putina ordine in clasa. Avem o minivacanta pana miercuri, cand ne reintoarcem la activitatile noastre.
Valentina Vitan 