Strugurii rosii,
strugurii rosii cei fara de samburi,
aceia cu pielea prin care se vede
raiul si iadul dulcelui pamant,
aceia imi stau pe masa din fata.
Strugurii rosii,
aceia prin care se vad, translucid,
ferestrele camerei inchise de vant
in care e prinsa perdeaua cea alba,
aceia imi limpezesc gandurile.
Strugurii rosii…
Ridic acea boaba de strugure rosu
si vad cum in pulpa ei
se naste o lume opaca si goala.
Strivesc intre degete lumea…
sa moara.
Valentina Vitan 