Ne pasuim mai multe vieti cate momente
Ne trec prin fata noastra ca valurile marii;
Putin de-aici, mai mult de-acolo,
Atata cat sa nu ne mai simtim jigniti de nepasari.

Ne pierdem in judecati fara valoare,
Uitand de noi, visand la omul ideal,
Rugand si cer, si colb, paduri sa nu se schimbe,
Dar ne-amintim cum amagirea ne citeste
Si ne mai lasa sa traim pan’ la apus.

Am sa-ti inchin paharul dezmierdarii
Si-am sa te port pe buze lin, n-am sa vorbesc,
De teama c-am sa te rup din nou de mine,
Desi nu te-am avut nicicand.

Nu-mi pasa de nimic, doar de tacere,
De ochi lasati sa cada in pamant,
Cautatori de lacrimi care s-au uscat
Si care au hranit pamantul
Facandu-l sa rodeasca nestemate.

Si-am sa-ti inchin din nou paharul orelor tarzii
Lasand in urma opacele minute care trec.
Nu te-amagesc, caci mi-e cu neputinta
Sa mai raman si totul e nonsens.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s