Probleme de perceptie

De cand ma stiu vad mai bine cu stangul, celalalt fiind mai mult pentru imagini de fond, niciodata pentru detalii, sau atunci cand ochiul stang are nevoie de ceva timp de acomodare cu intunericul pur si simplu il inchid si il las pe dreptul sa perceapa in intuneric ca sa ma pot orienta printre obiectele din camera. Pentru ca nu ma ajuta prea tare imaginile percepute cu ochiul drept sunt oarecum deformate, inclinate la 25 de grade, intr-o oarecare ceata si cu un grad mai scazut de luminozitate. Strabismul amplifica si mai tare problema, asa ca tot ochiul stang este cel pe care ma bazez. Din cauza asta atunci cand citesc, fata mea e ceva mai intoarsa spre stanga pentru a putea acoperi suprafata unei pagini de carte sau a monitorului. De aici si probleme legate de perceperea tonurilor umbrelor sau a nuantelor de culori care sunt ceva mai inchise.

Zilele astea am tot incercat sa termin un desen si n-am fost in stare. De fiecare data ma intorceam la aceleasi detalii incercand sa fac stanga de pe pagina sa arate ca dreapta, insa fara nici un rezultat. Nu e vorba de perfectiune, e vorba de o oarecare simetrie (e un semi-portret, dar nu auto). Din cauza asta stanga e mai plina de stersaturi decat dreapta si imaginea arata mult prea neordonata si prea lucrata. Intotdeauna imaginea din stanga paginii e mai jos si mai inclinata decat cea din dreapta paginii, iar eu iau de buna dreapta pentru ca ma bazez pe ochiul stang sa imi creeze imaginea clara. Incerc de cele mai multe ori sa ghicesc pozitionarea corecta a imaginii, dar nu imi iese nici asa pentru ca toate sunt ceva mai sus decat restul. De aici si teama de a desena corpul uman, detalii legate de simetrie si altele. A fost o vreme in care refuzam sa observ chipuri sau chiar sa ma gandesc ca as putea sa le reproduc, insa anul asta mi-am spus ca ar trebui totusi sa incerc, pur si simplu simteam nevoia de asa ceva.

Un profesor de desen imi spunea ca ar trebui sa inchid ochiul drept ca sa-l las pe stangul sa faca toata treaba, insa imaginea se deformeaza si mai tare pentru ca am nevoie de ambii ochii pentru a percepe cat de cat corect obiectul din fata. Deci, oricat de mult m-as chinui sa imi iasa nu reusesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s