PRIETENI DE PAHAR 26

-Hai, mai, lasa joaca si hai de ma ajuta! Ce sunt eu aici sa fac toata treaba singura?

Mi-era teama de ea, stiam ca daca o apuca starile de nervozitate nu o mai scot la capat cu ea. Ultima data aruncase dupa mine cu farfurii de portelan, si doar pentru ca ii spusesem ca nu vreau sa pun tuciul de mamaliga pe foc.

-Da, vin imediat! Nu vezi ca si eu am treaba? Se bat singure cuiele astea?

O auzeam imitandu-ma stramb in spatele meu si razand de mama focului. Uneori mi-o aminteam goala, stand in fata mea si fluturandu-si mainile de nerabdare si pe mine zambind cu subinteles, dar fara mari porniri sexuale.

Cand am batut si ultimul cui in scandura de la dulap, inercand sa ii mai prelungesc putin viata foarte subreda, a crapat lemnul, dar ei nu i-am spus.

-Gata, am terminat. La ce vrei sa te ajut?

Se uita la mine zambind strangandu-si putin buzele si parca ma invaluia cu totul. Se intampla sa imi placa de ea uneori si asta era unul din acele momente:

-Ce, am ceva pe mine? M-am manjit cu ceva pe fata?

-Nu, doar ca imi place asa cum esti. N-as schimba nimic la tine, nici chiar parul asta care iti sta ca naiba.

I-am dat o palma la fund in semn de apreciere si am trecut zambind pe langa ea. Acum nu imi mai faceam griji din cauza dulapului, se putea dezintegra daca asa avea chef.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s