INDEMN

Acum iti dau eu voie sa dispari,

Sa ratacesti aiurea si sa te-ntorci

Infrigurat de lipsa mea, insingurat,

Amar si trist, ciudat si mult prea rece.

Inca visez la pasi pe caldaram

Care sa vina mut, si surd, si orb,

Sa-mi rataceasc-ale mele minti

Din nou sa te privesc in ochi.

Nu-mi pare rau. De ti-as fi dat o viata

De amar si chin, as fi fost bine,

Caci doar cu tine simt si doar la tine

Imi zboara ganduri ce imi rup din vise.

Iar de ramai, fa-o curat, senin,

Sa nu-mi aduc aminte ca n-ai fost,

Caci n-are rost sa retraim din clipe

Cand esti aici si stiu ca-s bine.

Mai bine stai aici, inca mai poti

Sa nasti vapai, sa construiesti o viata,

Sa strigi ca niciodata nu vei mai trai

Din plin, atat de-adanc si de cuminte.

……………………………………………………

Oh, iar versuri proaste! Nu ma mai invat odata minte. Sunt doar pseudo si atat.

Salata de stele

Maria mea a avut azi chef de joaca, ca intotdeauna, dealtfel. I-am spus ca nu vom putea sa facem multe lucruri azi avand in vedere ca avem de facut o lucrare pentru un concurs de I Decembrie de prin tara. Trebuia predata in doua zile, insa termenul limita a fost decalat, dar am aflat asta abia spre sfarsitul programului. Am adus de acasa ce a trebuit intr-o cutie frumoasa din plastic si am rugat-o sa stea sa ma ajute. Bineinteles ca a stat, dar biata e micuta si nu are rabdare prea multa, asa ca eu am continuat sa fac treaba si ea a scris la matematica (ii dadusem sa scrie pe 8 si pe 9), s-a jucat, a colorat, mai venea sa imi lipeasca bulinele de quilling apoi pleca din nou. Cand a vazut ca nu o bag prea mult in seama a venit si mi-a rasturnat pe masa cutia cu bulinute si stelute pe care s-a oferit sa mi le aleaga pe culori, apoi pe marimi.

Mi-a ales ce aveam nevoie si restul l-a pus din nou in cutie, dupa care a bagat mana in ele si le-a amestecat.

-Eu fac salata aici, vedeti?

-Da, Marie, vad.

-Si o sa va dau sa mancati. vreti?

Ia aracetul de pe masa si se face ca toarna peste ele.

-Marie, nu pune aracet peste ele ca nu le mai putem folosi.

-Mami, are capacul pus, vedeti? Eu puneam doar niste ulei in salata.

Intr-adevar, avea capacul pus. Si salata era frumoasa. Ia capacul cutiei si pune in ea o mana de chestiute, apoi ia un pix si mi le pune in fata:

-Va dau sa papati. Sa papati tot, da?

-Dar tu nu mananci?

-Nu, mie nu mi-e foame.

-Nici mie nu mi-e foame. Hai, mananca cu mine.

Ia si ea un creion si il baga in cutie, dupa care se face ca mananca.

-Mie nu imi place.

-De ce imi dai sa mananc ceva ce nu iti place tie? Nu e frumos.

-Lu’ talica iti place.

-Da, imi place ca e facuta de tine.

-Mami, va iubesc.

Ma uimeste pe zi ce trece. E plina de imaginatie, e simpatica, e frumoasa foc, are personalitate debordanta, un caracter puternic, nici n-ai spune ca e deficienta mintal. Logic, are inteligenta ei personala, dar la activitatile scolare se descurca greu si are si un deficit destul de mare de atentie asociat cu o nota usoara de hiperactivitate, dar e normal, e copil si trebuie sa se manifeste astfel. Si o vad ca vrea sa faca lucruri, multe, se ofera sa ma ajute, vrea sa imi demonstreze ca poate si vrea, e atenta in limitele capacitatilor ei si eu o ador. Chiat imi doresc sa am o fetita ca ea pe care sa o pot creste.