INIMA MEA

Cuprind in pumnul meu o inima: a mea.
Prin ea trec vise, doruri, prin ea trec sentimente,
Lugubre indoieli si vii sperante,
Si nu o frang, e-a mea, imi apartine.
Vuiesc in minte ganduri ca vanturile marii,
Dar ea e linistita, tresare cate-odata,
Se zbate, se chirceste, dar linistita-ndata
Ea devine.

Cu ochii mintii de caut zari apuse,
Ea stie ca acolo departele ramane,
Caci nu va bate-n van pierzand batai in saga,
Ci va ramane-aici, sa stea pavaza vietii.
Iar de o-ntreb de-i bine, ea-mi raspunde,
Batand usor si, parca, voind a-mi spune,
Ca toate-s doar ganduri ce mintea le despica,
Dar ea e cea ce stie ca viata nu-i risipa,
Ca toate cate sunt in mine canta,
Si doar ea duce dorul de viata linistita.

De vor fi alte brate s-o cuprinda,
Va bate iar in pumnii mei s-o simt iubind,
Caci n-a fost el ca sa raspunda
Chemarilor.
Ca punti n-au existat aievea, erau doar fire
Ce-au stat ca sa se rupa la prima adiere,
Caci nu e om sa stie s-o cuprinda
Si nici imbratisari sa-i dea ca s-o aline.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s