Cand totul e prea mult

Uneori viata atarna de deciziile noastre, asa am invatat in ultima vreme. Si cand totul e prea mult reduci totul la nimic. E mult mai simplu si mai usor de suportat. Nu tine de cei din jur, nu tine de evenimente, tine de putinta cu care rezistam clipelor si de capacitatea de a ignora nodul din gat. 

Nu e cazul sa judecam. Intotdeauna am fost de parere ca actul final se poate face si altfel decat pe calea cea veche si arhicunoscuta. Uneori tine de noi sa intelegem si sa nu prelungim suferinta. Uneori tine de noi sa inchidem ochii in fata unui asemenea act “necugetat” care se dovedeste a fi extrem de bine cugetat. Nu tine nici macar de incapatanare sau de orgoliu, tine de slabiciunea trupului care devine prea grea si prea multa. Iar cand decizia e finala nu e cazul sa incercam sa intoarcem calea de la fagasul ei normal. Cine ramane in urma are obligatia sa accepte, sa gaseasca resursele necesare si sa isi vada de propriile suferinte. Deciziile le ia fiecare in deplinatatea facultatilor mintale si sufletesti. Si nu e joaca. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s