Back

OK, I’m back. Si mai plina de frustrari, si mai chinuitor de plina de dureri de tot felul, si mai plangareata ca pana acum. Prea m-am ferit sa ma plang de problemele mele ca sa nu deranjez sau sa nu stric impresiile celorlalti despre femeia puternica pe care o aveau in fata. Am aflat ca si femeile puternice au voie sa se planga, si chiar mult, dupa caz si necesitate. Pana la urma si eu sunt om si nu are nimeni dreptul sa se poarte cu mine de parca as fi din otel, obligata sa suport si sa inghit tot felul de rautati. Adio femeia docila, adio femeia naiva, adio femeia simpatica. Voi taia in carne vie daca e nevoie. N-am fost niciodata asa, dar vad ca paharul meu se goleste si eu nu mai am nici o resursa pentru mine. Deja am hotarat sa renunt la foarte multe, voi renunta la si mai multe. Am in fata o cariera si vreau acea fetita pe care mi-o doresc. Pentru a avea parte de ea trebuie sa ma schimb eu, ca sa pot fi o mama buna.

Astea doua zile au fost chiar revelatoare. Am plans mult, am analizat si mai mult, am fost eu cu mine si nu mi-a placut ce am vazut in oglinda. Prea m-am lasat calcata in picioare ca sa fac pe plac, prea am tacut ca sa fie liniste, dar fara ca cei in cauza sa-mi lase posibilitatea de a le si rezolva. Ca sa fiu bine trebuie sa fiu bine cu mine. Voi cauta, dupa 10 septembrie, un psiholog care sa ma sfatuiasca si sa ma indrume sa depasesc anumite obstacole pe care le-am descoperit. Trebuie sa ma vindec definitiv altfel ajung sa iau decizia finala si nu va fi bine pentru nimeni, mai ales pentru mine.