Citeam azi un post al unui “amic” virtual si ma amuzam tare cum se zbate el sa nu mai injure pentru ca are copil si inregistreaza tot ce aude, dupa care e tentat sa puna in practica.
Trebuie sa spun ca n-am injurat in viata mea decat de foarte putine ori. Nu mai vorbesc de dracuit, astea sunt mult mai putine. Singura “injuratura” pe care o folosesc e “Mama lu’ peste prajit!” care e spusa cand sunt cu adevarat nervoasa si nu ma mai pot abtine de la comentarii… sau astept prea mult si nu se intampla nimic. Nu consider ca e demn de mine asa ca prefer sa ma autocenzurez, mai ales cand sunt in preajma copiilor mei. Tocmai din cauza lor am hotarat asta. in definitiv, suntem ceea ce facem, iar ceea ce gandim si felul in care actionam ne defineste.
Valentina Vitan 