Prieteni de Pahar 20

… Ma uitam la mainile lui. Tremura din toate incheieturile, nu isi putea controla reactiile, saliva abundent si nu isi punea inchide nici gura. Cand incerca sa vorbeasca limba ii atarna fara vlaga la coltul gurii si tot incerca sa bolboroseasca ceva. Cand vorbea improsca perna cu saliva.

– Mi-e sete. Apa! Am gura uscata.

I-am adus repede un pahar cu apa de la chiuveta din salon. Gandindu-ma ca va varsa pe el apa nu I am dat voie sa imi ia paharul din mana. De nervi imi dadu peste mana si l-am scapat pe jos.

– De ce nu ma lasi pe mine? N-ai sa poti singur.

– Nu imi spui tu ce sa fac, ai inteles? Pana una – alta sunt taica-tu.

– Da, asa e. tata erai si cand o bateai pe mama, nu? Sau cand ne luai pt rand de par ca sa ne trantesti in mijlocul curtii ca sa rada de noi vecinii. Tu erai capul familiei, tu trebuia sa arati ca esti cel mai important, ca tu iei decizii, ca tu dictezi si noi suntem niste prostanaci care…

Incerca sa se ridice in capul oaselor. Pe fata i se citeau furia si indignarea. Devenise rosu-violaceu si continua sa tremure. Limba devenise alba si uscata.

– Nu imi spui mie ce sa fac! Nu esti capabil. Esti un prost, un idiot. Ma voi ruga sa te ia, sa mori, ai inteles?!

– Iarta-ma, esti tata, dar du-te dracului de betivan imputit si jegos ce esti.

Cand am iesit din salon plangea in hohote.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s